Mânăstirea Căpriana, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, este una dintre cele mai vechi mănăstiri fondate în Basarabia. Este situată în zona centrală a Republicii Moldova, în ţinutul denumit Codrii Lăpuşnei, în imediata apropiere a şoselei care leagă Chişinăul de Vama Albiţa. O serie de istorici consideră că mănăstirea este un ultim bastion al arhitecturii voievodale din Republica Moldova.
Documentele istorice din a doua jumătate a secolului al XIV-lea atestă existenţa unei mănăstiri cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” în Codrii Lăpuşnei. Într-o poiană de lângă izvoarele râului Vâsnevat, au fost puse temeliile sfântului lăcaş de cult, menţionat sub numele de “Mănăstirea lui Ciprian” sau “Manăstirea Căpriana”, potrivit www.istoria.md.
Potrivit unui uric din 10 februarie 1429, Căpriana primeşte statutul de mănăstire domnească din partea lui Alexandru cel Bun (1400-1432).
Fiind mănăstire domnească, Căpriana s-a bucurat de atenţia mai multor domni ai Moldovei. Prima biserică din piatră, cu hramul Adormirea Maicii Domnului – din care s-au mai păstrat fundaţiile, descoperite de arheologi în 1993, a fost zidită în vremea domniei lui Alexandru cel Bun, în jurul anului 1425.
Ştefan cel Mare (1457-1504), în urma cutremurului din 1471, a făcut şi reparaţii bisericii iniţiale. Un nou cutremur, mai puternic, i-a adus mari stricăciuni în anul 1516.
În 1542 – 1545, domnul Petru Rareş (1527-1538; 1541-1546)) a făcut ample lucrări de restaurare, după cum se consemnează în cronica lui Grigore Ureche. El a rezidit biserica din temelii. Din acele timpuri se mai păstrează doar zidurile până spre cornişă, sistemul de boltire fiind reconstruit în epoca modernă, în stil neoclasic.
La sfârşitul secolului al XVII-lea, mănăstirea cunoaşte o perioadă de declin. În 1698, Căpriana a fost închinată mănăstirii Zografu de pe Muntele Athos.
Căpriana a rămas închinată mănăstirii Zografu până în 1813, când mitropolitul Basarabiei, Gavriil Bănulescu, a trecut averea mănăstirii în grija Casei Bisericii din Chişinău dar, la acea dată, Basarabia intrase deja în componenţa Rusiei ţariste, iar noua stăpânire nu agrea şi nici nu asigura propăşirea vieţii cultural-spirituale româneşti.
Conform Istoriei Moldovei ”în mănăstiri, acţiunea de rusificare întâlnea o deosebită rezistenţă. Arhiepiscopul rus Pavel al Chişinăului constata că deschiderea şcolilor ruseşti pe lângă mănăstiri a fost întâmpinată cu foarte multă rea voinţă… învăţătorii au fost insultaţi în chip grosolan de către călugări”.
La Căpriana, ca şi în celelalte mănăstiri din Basarabia – 25 la număr pe atunci – se păstrau preţioase cărţi româneşti de învăţătură şi slujire creştină, scoase de sub teascurile tiparniţelor de la Bucureşti, Iaşi, Râmnic, Neamţ, Căldăruşani sau chiar Petersburg, în secolele XVIII-XIX. Cu toate restricţiile impuse de conducerea ierarhică rusească din Chişinău, călugării din mănăstirile şi schiturile din Basarabia se aflau în permanentă legătura cu populaţia aşezărilor din împrejurimi sau de la mai mare depărtare, influenţând viaţa spirituală, culturală, pătrunzând adânc în sufletul sătenilor, păstrând simţirea şi limba româna, cultivând tradiţiile naţionale.
Şubrezită de un cutremur, biserica “Adormirea Maicii Domnului” a fost rezidită în 1819-1820 de mitropolitul Gavriil Bănulescu. Tot el a înălţat un nou lăcaş, “Sfântu Gheorghe”, unde a şi fost înmormântat, la 30 martie 1821.
În perioada sovietică, mănăstirea Căpriana, ca de altfel toate lăcaşurile de cult din RSS Moldovenească, a avut mult de suferit, proprietăţile fiindu-i trecute în proprietatea statului. Conform ortodoxia.md, mânăstirea a fost “ocrotită” de stat – cu trapeza transformată în salon de petreceri şi nunţi, unde “nuntaşii”, ajutaţi de alcool, jefuiau tot ceea ce mai rămăsese nejefuit de ocupanţii sovietici iar mai apoi a ajuns sanatoriu pentru copii tuberculoşi.
De fapt, autorităţile sovietice au încercat închiderea mănăstirii încă din 1949, pentru că, după cum consemnează un document al vremii: ”Actualmente mănăstirea creează obstacole în procesul de colectivizare în satul Căpriana. Călugării au o atitudine duşmănoasă faţă de colhoz şi prin diverse metode caută să împiedice organizarea acestuia”.
La Căpriana a existat cea mai mare bibliotecă mânăstirească din Basarabia. În ciuda declarării mănăstirii ca ”monument de arhitectură ocrotit de stat”, au dispărut cărţile bibliotecii, clopotele şi numeroase obiecte de cult. Biserica ”Sfântul Nicolae” a fost transformată în club sătesc, iar biserica ”Sfântul Gheorghe” în depozit.
Între anii 2003 – 2005, la mănăstirea Căpriana au avut loc ample lucrări de restaurare cu bani de la bugetul statului dar şi de la numeroşi donatori particulari. Potrivit istoria.md, până în prezent, numai pentru reconstrucţia parţială a bisericii “Sfântul Gheorghe” şi a Casei Stăreţiei s-au cheltuit în jur de 35 milioane de lei moldoveneşti (circa 1,6 milioane euro).
Istoria Mănăstirii, frumuseţea peisajului, lucrările de reconstrucţie, stilul de viaţa conservat al monahilor, constituie tot atâtea argumente pentru vizitarea acestui lăcaş, aflat în topul celor mai căutate destinaţii turistice.
