Spitalul Brâncovenesc a fost ridicat în București între 28 august 1835 – 14 octombrie 1838, de Safta Brâncoveanu, fiica marelui ban Tudorache Balș și soția banului Grigore Basarab Brâncoveanu, și a funcționat din veniturile de la moșiile donate de ctitor. Pe perioada celui de-al Doilea Război Mondial a funcționat ca spital militar cu 500 de paturi. În 1946, sub guvernul Petru Groza, spitalul a trecut în proprietatea statului.
În 1984 Ceauseșcu a decis demolarea Spitalului Brâncovenesc iar pe 29 martie 1984 a început demolarea. Spitalul era proaspăt renovat, clădirea fiind monument istoric iar sălile de operație erau de marmură.
12 decembrie 1983