Regina Mamă Elena vizitând răniţii, la Spitalul Militar, 11 septembrie 1944.
Regina Mamă Elena a României (născută Principesă a Elenilor şi de Danemarca) s-a născut la 3 mai 1896, la Atena. A fost soţia principelui moştenitor Carol al României (viitorul rege Carol al II-lea) şi mama regelui Mihai I al României.
Născută în familia regală a Greciei, s-a căsătorit cu principele moştenitor Carol al României în 1921, dând în acelaşi an naştere principelui Mihai al României. După ce, la sfârşitul anului 1925, Carol a rămas în străinătate cu amanta sa, Elena Lupescu, principesa Elena s-a ocupat de educaţia fiului ei, devenit moştenitor al tronului. În timpul primei domnii a regelui Mihai (1927-1930), Elena a divorţat de Carol. Odată cu reîntoarcerea lui Carol din străinătate şi uzurparea tronului fiului său (la 8 iunie 1930), Elena a pierdut controlul legal asupra sorţii copilului său. În cele din urmă, principesa Elena a preferat să părăsească România (1932), fiindu-i permis să îşi vadă fiul timp de două luni în fiecare an şi stabilindu-se la Vila Sparta din Florenţa.
Odată cu abdicarea lui Carol al II-lea, Ion Antonescu i-a cerut să se întoarcă în ţară, Elena revenind în septembrie 1940 în România şi primind titlul de Regină Mamă şi apelativul Majestate. A devenit cel mai apropiat consilier şi confident al Regelui Mihai. Puterea în stat era deţinută în totalitate de Ion Antonescu. După evenimentele din 23 august 1944, dictatura antonesciană a fost înlocuită (după trei scurte guverne constituţionale) de dictatura Partidului Comunist din România, monarhia fiind tot mai izolată şi în imposibilitatea de a se opune instaurării comunismului în ţară. După abdicarea forşată a Regelui Mihai, Elena a împărtăşit soarta fiului ei, trăindu-şi restul vieţii în exil, la Florenţa. În ultimii ani s-a mutat, din cauza sănătăţii, la Lausanne, apoi la Versoix. A murit la 28 noiembrie 1982, în Lausanne, Elveţia.
