Biserica Sfântul Ioan-Nou s-a aflat în colţul de nord-est al Pieţei Unirii, la intersecţia bulevardului Corneliu Coposu (fost Coşbuc), cu bulevardul I. C. Brătianu (fost 1848).
A fost clădită în anul 1756, de Ioniţă Croitorul, având binecuvântarea Mitropolitului Grigorie. Biserica a purtat diverse denumiri: “Biserica Sfântul Ioan de la gura Pieţii”, “Sfântul Ioan al Parscoveanului”, “Sfântul Ioan din Podul Beilicului”, deoarece era în vecinătatea marilor proprietăţi de pe Podul Şerban Vodă ale vornicului Ştefan Parscoveanul.
Biserica Sfântul Ioan-Nou a fost refăcută în anul 1818 și mai apoi reparată în 1847, după Focul cel Mare.
La data de 30 mai 1986, Biserica Sfântul Ioan-Nou a fost mutată 23 de metri, sub un unghi de 37 de grade, după metoda consacrată deja şi sub îndrumarea dr. ing. Eugeniu I. Iordachescu.
15 aprilie 1986
