MUZEUL AGERPRES

Iarna în Cişmigiu – 1940

Grădina Cişmigiu este cea mai veche grădină publică din Bucureşti. Este aşezată în centrul oraşului, are o suprafaţă de circa 16 hectare şi este mărginită de două artere importante: bulevardul Regina Elisabeta şi bulevardul Schitu Măgureanu. În partea sud-estică a grădinii este Colegiul Naţional “Gheorghe Lazăr”. Grădina Cişmigiu este amenajată în genul parcurilor englezeşti şi are mai multe intrări: două prin bulevardul Regina Elisabeta, două prin bulevardul Schitu Măgureanu, una prin str. Ştirbei Vodă. Este clasată pe lista monumentelor istorice din Bucureşti.

În 1779, domnitorul Ţării Româneşti Alexandru Ipsilanti a poruncit construirea a două cişmele în Bucureşti. Prima cişmea s-a făcut pe locul unde este astăzi grădina dinspre strada Ştirbei Vodă. În vecinătatea acestei cişmele şi-a ridicat o reşedinţă Dumitru Siulgi-basa, şeful lucrărilor peste cişmelele oraşului, numit şi “marele cişmegiu”. El avea ca principală însărcinare supravegherea curgerii apelor. Treptat, în folclorul urban “lacul lui Dura Neguţătorul” dispare din toponimie şi apare acela al “Cişmegiului”.

În 1830, generalul Pavel Kiseleff a dispus secarea bălţii şi transformarea terenului într-o grădină publică. Lucrul acesta se petrece abia în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, în 1847, când a fost chemat grădinarul peisagist Wilhelm Mayer, fostul director al Grădinilor Imperiale din Viena, şi însărcinat cu transformarea terenului insalubru într-o frumoasă grădină. Mayer a fost ajutat de grădinarul Franz Harer.

După abdicarea lui Gh. Bibescu din 1848, noul domnitor, Barbu Ştirbei, hotărăşte să se sape un heleşteu şi un canal de legătură cu Dâmboviţa. Cel mai important an pentru transformarea grădinii a fost 1852. Pentru prima dată s-a făcut împrejmuirea cu uluci, s-au montat o sută de “canapele” fără rezemătoare, din lemn de stejar şi lungi de un stânjen.

Lucrările de înfrumuseţare s-au încheiat în 1854, când s-a făcut inaugurarea oficială a grădinii Cişmegiu. În 1856, o parte a lacului a secat datorită pantofarilor dimprejur ce aruncaseră aici resturile de materiale specifice meseriei lor. În iarna anului 1883, lacul din grădină a îngheţat şi s-au organizat concursuri pe gheaţă. Primăria oraşului a cumpărat un teren din fosta grădină a familiei Creţulescu, mărind astfel suprafaţa grădinii Cişmegiu cu 15.000 de metri pătraţi. Au fost aduse lebede şi pelicani. În partea dinspre Schitu Măgureanu s-a amenajat, în 1943, “Rotonda scriitorilor”, unde sunt expuse busturile marilor scriitori români: Mihai Eminescu, Alexandru Odobescu, Titu Maiorescu, Ion Luca Caragiale, George Coşbuc, Ştefan Octavian Iosif, Ion Creangă, Alexandru Vlahuţă, Duiliu Zamfirescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Nicolae Bălcescu şi Vasile Alecsandri.

Pe o altă alee se găseşte monumentul de marmură pentru cinstirea soldaţilor francezi din primul război mondial. Alte monumente ale grădinii: bustul Maica Smara, Gheorghe Panu, Izvorul Sissi Stefanidi. În Grădina Cişmigiu există un loc special, La Cetate, unde se află ruinele unei mănăstiri construite de logofătul Văcărescu în 1756, din incinta căreia pornea un tunel secret care lega Palatul Creţulescu de malul Dâmboviţei.

AGERPRES FOTO

Autor: RADOR
Credit: ROMPRES / FOTO
Redactor: ANCA PANDEA
Documentare: MARINA BADULESCU

Next Post

Previous Post

© 2020 MUZEUL AGERPRES

Theme by Anders Norén

error: Conţinut protejat!